ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘERPUITÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. meandru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șerpuitúră s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. șerpuitúrii; pl. șerpuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘerpuitÚrĂ ~i f. Loc de cotitură a unui drum sau a unui curs de apă; sinuozitate; curbură. [Sil. -pu-i-] /a șerpui + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink