ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șeruitór (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șeruitór (instrument) s. n. (sil. -ru-i-), pl. șeruitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘERUITÓR ~oáre n. Cuțit folosit la ră-zuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. [Sil. -ru-i-] /a șerui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink