ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘFICHIUITÚRĂ s. biciuire, șfichiuire, (rar) biciuială. (~ cailor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘFICHIUITÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zefle-mea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șfichiuitúră s. f. (sil. -chiu-i-), g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘFICHIUITÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de șfichi. 2) fig. Vorbă usturătoare. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink