ȘINTOÍSM s. n. Religie națională a Japoniei, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor etc. – Din fr. shintoïsme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘINTOÍSM n. Una dintre cele mai răs-pândite religii, apărută pe baza cultului primitiv al naturii și al diferitelor rituri magice. /<fr. shintoïsme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘINTOÍSM s.n. Veche religie a japonezilor, având soarele ca divinitate principală și spiritele strămoșilor și al cărei cult constă în rugăciuni și ofrande de flori și orez. [Pron. -to-ism, scris și shintoism. / < fr. shintoïsme, cf. jap. shinto – calea lui Dumnezeu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘINTOÍSM s. n. religie tradițională a japonezilor, religia de stat până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, caracterizată prin animism, venerarea Soarelui ca divinitate principală și prin cultul spiritelor strămoșilor, al eroilor și al mikadoului. (< fr. shintoïsme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șintoísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink