șipcí, șipcésc, vb. IV (reg.; despre pereți sau tavane de lemn) a bate șipci; a acoperi cu șipci, bătute paralel; a șipcui, a șușăli, a spraițui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÍPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÍPCĂ s. v. șip.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șípcă s. f., g.-d. art. șípcii; pl. șipci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink