șipí, șipésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se furișa, a se strecura. 2. a da, a strecura pe furiș (ceva-cuiva). 3. (refl.; în forma: șupi) a se aciua.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȘIP1, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIP2 ~i m. Pește marin, asemănator cu nisetrul, având corpul acoperit cu plăci cornoase. /<rus. šip
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘIP s. (IHT.; Acipenser sturio) (rar) șipcă, viză galbenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘIPUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șip1, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șip (zool.) s. m., pl. șipi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink