ȘÍPOT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. šepot „murmur”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÍPOT s. ciuroi, (reg.) bijoi, ciuciur. (Un ~ de apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÍPOT s. v. bulboacă, bulboană, cascadă, cataractă, cădere de apă, ochi, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șípot s. n., pl. șípote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÍPOT ~e n. 1) Izvor care izbucnește cu putere din pământ. 2) Țeavă prin care curge apa dintr-un izvor; țurloi. /<sl. šipotu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink