ȘIRÁG, șiraguri, s. n. 1. Șir (1). ◊ Loc. adv. În șirag = unul după altul. ♦ Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireág s. n.] – Din magh. sereg „mulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Cf. pol. szereg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘIRÁG s. 1. șir, (reg.) mătcal. (Un ~ de mărgele.) 2. colan, colier, salbă, (înv. și pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (Un ~ de pietre scumpe.) 3. rând, șir, (reg.) ord, șar, (înv.) rang. (Un ~ de plopi.) 4. (GEOGR.) brâu, lanț, șir. (~ul Carpaților.) 5. succesiune, șir, (Munt.) șiretenie. (Un ~ de evenimente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘIRÁG s. v. armată, coloană, front, oaste, oștire, putere, trupe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șirag s. n., pl. șiráguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘIRÁG ~uri n. 1) v. ȘIR. ◊ În ~ unul după altul. 2) Mulțime de obiecte de același fel înșirate pe un fir (ață, sfoară, sârmă etc.). ~ de mărgele. /<ung. sereg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink