ȘIȘTOÁRE s. v. fuscel, măsea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șiștoáre, șiștóri, s.f. (reg.) 1. tiv mărginaș la o stofă. 2. mâner la crângul unei mori de apă. 3. unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șiștar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink