ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitóri; f. sg. și pl. șlefuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘLEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de șlefuire. /a șlefui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink