Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘNURUÍT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘNURUÍT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘNURUÍT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șnuruít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘNURUÍ ~iésc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘNURUÍ vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șnuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink