ȘOÁCĂȚ, șoacăți, s. m. (Fam.) Calificativ injurios dat străinilor, în special nemților. – Din scr. šokac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOÁCĂȚ s. v. guzgan, șoarece, șobolan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoácăț (-ți), s. m. – 1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șoácăț s. m., pl. șoácăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink