ȘOFÉR, șoferi, s. m. Persoană care conduce un automobil sau un autobuz. – Din fr. chauffeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOFÉR s.m. Conducător de automobil. [Cf. fr. chauffeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘOFÉR s. m. conducător de automobil. (< fr. chauffeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘOFÉR s. conducător. (~ de basculantă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șofér s. m., pl. șoféri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOFÉR ~i m. Lucrător specializat în conducerea unui autovehicul. ~ de bascu-lantă. /<fr. chauffeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cofér (Munt. vest), șofér (Olt.) și șoféĭ (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată, infl. de cofeĭ. V. șuflă). Căuș făcut din doage legate cu cercurĭ de lemn și prevăzut c´o coadă lungă de vre-o doĭ metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Cantă, cănată, ghĭum, vas metalic (cu saŭ fără capac) care conține 6-8 litri și servește la adus și la ținut apă în casă. Fam. Iron. Stacan (ceașcă saŭ pahar mare): bem cu coferu, c´așa ne e felu (Loc.). Trans. șofeĭ. Cofiță. V. și bracacĭ, doniță, găleată, meredeŭ, mertic, șiștar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink