ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOIMULÉȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șoimuléț s. m., pl. șoimuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink