ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șoltíc adj. m., pl. șoltíci; f. sg. șoltícă, pl. șoltíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOLTÍC1 ~ca (~ci, ~ce) și substantival pop. Care face pozne; înclinat spre năzbâtii; șotios; năzbatios; ștrengar; poznaș. /<germ. Schuldig
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘOLTÍC2 ~ci m. mai ales art. Dans popular caracterizat prin deplasări complicate și schimb de parteneri, executat într-un tempo moderat. /<germ. Schuldig
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink