ȘÓPOT, șopote, s. n. 1. Zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care șoptesc; p. ext. vorbire în șoaptă. ◊ Loc. adj. și adv. În șopot = în șoaptă, pe șoptite. – Din sl. šĩpŭtŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÓPOT s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÓPOT s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șópot s. n., pl. șópote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÓPOT ~e n. 1) Zgomot ușor produs de cineva care șoptește. 2) fig. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele mișcate de vânt etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. šipotu, bulg. šepot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink