ȘOPTEÁLĂ, șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. – Șopti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șopteálă s. f., g.-d, art. șoptélii; pl. șoptéli (în expr. și șoptéle)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink