ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șoptitór adj. m., pl. șoptitóri; f. sg. și pl. șoptitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOPTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șoptește; care vorbește în șoaptă. /a șopti + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink