ȘOPÂRLÁIȚĂ, șopârlaițe, s. f. 1. (Pop.) Anghină difterică. 2. Numele a două plante erbacee; a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară (Veronica orchidea); b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roșietice, și cu fructul o capsulă (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Șopârlă + suf. -aiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOPÂRLÁIȚĂ s. (BOT.) 1. (Parnassia palustris) șopâr-lică, șopârliță, (rar) parnasie, (reg.) plescaiță, șopârlariță. 2. (Prunella vulgaris) șopârliță, busuioc-de-câmp, busuioc-roșu, busuioc-sălbatic, (reg.) șopârlariță, iarbă-neagră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘOPÂRLÁIȚĂ s. v. anghină difterică, difterie, ruin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șopârláiță s. f. (sil. -la-i-), g.-d. art. șopârláiței; pl. șopârláițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOPÂRLÁIȚĂ ~e f. 1) pop. Anghina difterică. 2) Plantă erbacee cu flori albăstrui, folosită în medicină. /șopârlă + suf. ~aiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink