ȘORECÍE s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șorecíe s.f. (reg.) 1. otravă pentru șoareci, șoricioaică, șoriceasă. 2. planta coada-șoricelului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șorecíe (otravă) s. f., art. șorecía, g.-d. art. șorecíei; pl. șorecíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘorecÍu ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘORECÍU adj. v. cenușiu, fumuriu, gri, plum-buriu, sur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șorecíu adj. m., f. șorecíe; pl. m. și f. șorecíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink