ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘOVĂITÓR adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndo-ielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Șovăitor ≠ decis
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
șovăitór adj. m. (sil. -vă-i-), pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘovĂitÓr ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. ȘOVĂIELNIC. 2) (despre persoane) Care șovăie; care nu se poate hotărî; ezitant; indecis. [Sil. -vă-i-] /a șovăi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink