ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPÍGHEL s.n. (Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Spiegel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Germ. Spiegel.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpíghel s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink