ȘPIȚ1, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPIȚ s.m. Rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. [< germ. Spitz].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPIȚ1 s. m. rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. (< germ. spitz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPIȚ2 s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPIȚ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șpiț (-țuri), s. n. – 1. Băț cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – Var. spiț. Germ. Spitz(e) „vîrf” (Borcea 206). – Der. spițărat, adj. (brodat, cusut cu ajur).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șpiț (zool.) s. m., pl. șpiți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șpiț (tehn., tipogr.) s. n., pl. șpíțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPIȚ1 ~uri n. 1) Unealtă formată dintr-o bară de oțel, ascuțită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra. 2) Vârf sau muchie ascuțită a unui obiect. /<germ. Spitze
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘPIȚ2 ~uri n. poligr. Semn tipografic în formă de linie, care se pune ca ornament între compartimente sau la sfârșitul unui text. /<germ. Spitz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘPIȚ3 ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu bot ascuțit, cu urechi drepte și cu păr moale și lung. 2) Câine din această rasă. /<germ. Spitz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink