Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȘPRIȚ1, șprițuri, s. n. Băutură obținută din vin cu sifon sau cu apă minerală; o anumită cantitate din această băutură. – Din germ. Spritzer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPRIȚ1 s.n. Vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. [< germ. Spritzer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘPRIȚ1 s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ. Spritzer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPRIȚ2 s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘPRIȚ s. (înv.) macmahon, (fam. rar) mișmaș. (A bea un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘPRIȚ s. v. mortar, vermorel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șpriț1, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpriț2, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șpriț (-țuri), s. n.1. Vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Glumă. Germ. Spritz.Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șpriț (băutură, aparat) s. n., pl. șpríțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPRIȚ ~uri n. Băutură slabă, obținută prin amestecul vinului cu sifon sau cu apă (minerală). /<germ. Spritzer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)