ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [Pr.: -clu-ia-] – V. șpăclui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPĂCLUIÁLĂ s. v. șpăcluire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șpăcluiálă s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPĂCLUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A ȘPĂCLUI. 2) Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu un șpaclu. [Sil. -clu-ia-] /v. a șpăclui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink