Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: șpăclui (verb tranzitiv) , șpăcluire (substantiv feminin)   
ȘPĂCLUÍRE, șpăcluiri, s. f. Acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei. – V. șpăclui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘPĂCLUÍRE s. (CONSTR.) șpăcluială. (~ tencuielii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șpăcluíre s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. șpăcluírii; pl. șpăcluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV. Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. – Șpaclu + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘPĂCLUÍ ~iésc tranz. (pereți, tavane etc). A acoperi cu șpăcluială. /șpaclu + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șpăcluí vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăcluiésc, imperf. 3 sg. șpăcluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăcluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)