ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, cu focos reglabil, care explodează într-un punct voit de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘRAPNÉL s.n. (De obicei la pl.) Obuz încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘRAPNÉL s. n. proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. (< fr. shrapnell, germ. Schraprell)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
șrapnél (-le), s. n. – Proiectil. – Var. șrapnea. Fr. shrapnell, din engl.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șrapnél s. n., pl. șrapnéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘRAPNÉL ~e n. mai ales la pl. Proiectil de artilerie umplut cu gloanțe, care explodează într-un anumit punct de pe traiectorie. /<fr. shrapnell, germ. Schrapnell
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink