Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTAB s. m. (fam.) persoană de vază pe plan social; șef, conducător. (< germ. Stab)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTAB s. (fam.) mahăr. (E mare ~ la noi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTAB s. v. conducător, stat-major, șef.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștab (ștaburi), s. n.1. (Înv.) Stat Major. – 2. (S. m.) Ofițer din Statul Major. Germ. Stab, prin intermediul rus. štab (Candrea). Este dubletul lui șteap, s. m. (spin, mărăcine), prin intermediul săs. stap (Drăganu, Dacor., III, 709; cf. Graur, BL, III, 43), cf. sb. štap, rus. štepa (în Munt., mai curînd în forma ștep).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ștab (ofițer superior, șef) s. m., pl. ștabi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ștab (stat-major) s. n., pl. ștáburi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTAB1 ~uri n. Organ de conducere a forțelor armate; stat-major. /<germ. Stab, rus. štab
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTAB2 ~i m. fam. Persoană care face parte din conducerea unei instituții, organizații etc.; conducător; șef. /<germ. Stab, rus. štab
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ștab-ofițér s. m., pl. ștab-ofițéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)