ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTACHÉTĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștachétă s. f., pl. ștachéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTACHÉTĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink