ȘTANȚATÓR, -OÁRE, ștanțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la ștanțe. – Ștanța + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ștanțatór s. m., pl. ștanțatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ștanțatoáre s. f., g.-d. art. ștanțatoárei; pl. ștanțatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink