ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din scr. štap, germ. Stab.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTEAP s. v. băț, ghimpe, mărăcine, nuia, spin, țeapă, țepușă, vargă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șteap s. m., pl. ștepi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTEAP ~uri n. reg. 1) Parte inferioară a unor tulpini de plante, care rămân după cosit sau după tăiat. 2) Bucățică subțire și ascuțită, desprinsă din tulpina unor plante sau dintr-un corp (scândură sau alt material); țepușă. /<germ. Stab
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink