ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTERGĂTÓR s. v. prosop, șervet, ștergar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștergătór (persoană) s. m., pl. ștergătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ștergătór (pentru parbriz, pentru țeava tunului) s. n., pl. ștergătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTERGĂTÓR2 ștergătoáre n. 1) Bucată de pânză pentru șters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curățarea țevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care șterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a șterge + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ștergătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ștergătór / ștergătoáre (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoáre / f. ștergătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink