ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
știft s. n., pl. ștífturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink