ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol'na.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTIOÁLNĂ s. v. bulboacă, bulboană, copcă, galerie, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știoálnă, știoálne, s.f. (reg.) 1. baltă mocirloasă. 2. bulboană; loc mai adânc în albia unui râu, bun de scăldat. 3. groapă cu apă; gropan. 4. galerie în mină. 5. mină (de aur). 6. (în forma: știolnă) lutărie. 7. teren mlăștinos. 8. fântână nepietruită. 9. copcă în gheață. 10. (în forma: știolnă) deșert (gol) la cal.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
știoálnă (-ne), s. f. – 1. Baltă, bulboană. – 2. Galerie de mină. – Var. știolnă. Germ. Stollen, prin intermediul mag. stolna, rut. štolnja (Drăganu, Dacor., III, 709).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
știoálnă s. f.(sil. știoal-), g.-d. art. știoálnei; pl. știoálne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘtioálnĂ ~e f. reg. 1) Băltoacă mocirloasă. 2) Loc mai adânc în albia unui râu sau a unui lac. [Sil. știoal-nă] /<ung. stolna, ucr. štolinja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink