ȘTIRBÍNĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, știrbi-tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink