Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: știrbi (verb tranzitiv) , știrbire (substantiv feminin)   
ȘTIRBÍRE, știrbiri, s. f. Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei. – V. știrbi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTIRBÍRE s. 1. ciobire, ciocnire. (~ a unui pahar.) 2. tocire. (~ tăișului unui cuțit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTIRBÍRE s. v. diminuare, scădere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știrbíre s. f., g.-d. art. știrbírii; pl. știrbíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTIRBÍ, știrbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde dinții, a deveni știrb. 2. Refl. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; p. ext. a se ciunti. ◊ Tranz. Am știrbit o farfurie. 3. Tranz. Fig. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȘTIRBÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre vase, unelte de tăiat etc.) A-și pierde o parte din margine; a deveni știrb. /Din știrb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ȘtirbÍ ~ésc 1. intranz. (despre per- soane) A-și pierde unul sau mai mulți dinți; a deveni știrb. 2. tranz. 1) A face să se știr-bească. 2) (onoarea, reputația, drepturile etc.) A diminua, aducând prejudicii. /Din știrb
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTIRBÍ vb. 1. (reg.) a (se) știrboci. (E bătrân, a ~ tare.) 2. a (se) ciobi, a (se) ciocni. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 3. a (se) toci. (Cuțitul s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTIRBÍ vb. v. abate, călca, contraveni, dimi-nua, încălca, nesocoti, scădea, viola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
știrbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știrbésc, imperf. 3 sg. știrbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. știrbeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)