ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. – Din germ. Streif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTRÁIF s.n. Dungă, bandă, linie, fâșie. ♦ (Filat.) Sistem de colecționare în care dispoziția mărcilor este în linie dreaptă. [Pron. ștraif, pl. -furi. / < germ. Streif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘTRAIF s. n. dungă, bandă, linie, fâșie. ◊ ansamblu de mărci poștale, detașate dintr-o coală, dispuse în linie dreaptă. (< germ. Streif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘTRAIF s. v. bandă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTRAIF s. v. dungă, linie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștraif s.n. (reg.) operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ștraif s. n., pl. ștráifuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Ștraif ~uri n. Fâșie îngustă dintr-un material textil, folosită la legat, întărit sau la împodobit ceva; bandă. /<germ. Streif[e]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink