Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTRECUÍT s. ștrecuire. (~ul pieilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștrecuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ștrecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiésc, imperf. 3 sg. ștrecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrecuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink