Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘTĂNȚUÍRE, ștănțuiri, s. f. Ștanțare. – V. ștănțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ștănțuíre s. f., g.-d. art. ștănțuírii; pl. ștănțuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘTĂNȚUÍ, ștănțuiesc, vb. IV. Tranz. A ștanța. – Ștanță + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ȘtĂnȚuÍ ~iésc tranz. v. A ȘTANȚA. /a ștanța + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTĂNȚUÍ vb. (TEHN.) a ștanța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ștănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștănțuiésc, imperf. 3 sg. ștănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștănțuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink