șúba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șâba!.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șubá, șubéz, vb. I (reg.; despre butuci) a târî cu ajutorul țapinelor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȘÚBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. ♦ P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din scr. šuba, magh. suba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÚBĂ ~e f. pop. Palton de blană; blană. /<sb., ucr., ung. suba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șúbă s. f., g.-d. art. șúbei; pl. șúbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink