ȘÚBER, șubere, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze. 2. (Min.) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul care se încarcă în vagonete. – Din germ. Schieber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘÚBER s. n. piesă mobilă în formă de placă, cu mișcare de translație ghidată, la închiderea parțială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc. (< germ. Schieber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘÚBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘÚBER s. v. cămin, coș, horn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șúber s. n., pl. șúbere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÚber ~e n. Piesă mobilă în forma de placă ghidată, care servește la închiderea unui canal de gaz. /<germ. Scheiber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink