ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șufán s. n., pl. șufáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink