ȘUGUBINÁR, șugubinari, s. m. (În vechea organizare administrativă a țărilor române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau a*****r și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși. – Șugubină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șugubinár s. m., pl. șugubinári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink