Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Reg.; despre ființe) A se subția, a slăbi; a se jigări. – Din șui2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
șuiá1, șuiéz, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șuiá2, șuiéz, vb. I refl. (reg.) a îndepărta, a împinge cu violență.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ȘUI1, ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Reg.) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUI2, ȘÚIE, șui, șuie, adj. (Fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din sl. šuj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘUI1 șuie adj. reg. (despre ființe) Care este grațios și ușor în mișcări; mlădios. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘUI2 șuie adj. și substantival fam. Care este lipsit de judecată sănătoasă; tulburat la cap; zălud; zurliu; tuieș. /<sl. šuj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘUI adj. v. astmatic, diform, hidos, hâd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, subțiratic, subțire, suplu, urât, zvelt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘUI adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șui1, șui, s.m. (reg.) insectă mică și dăunătoare care trăiește în lemn și-l roade; car.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șui3, șúie, s.n. (reg.) lingură mare cu care se scoate jintuiala.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șui6, șúie, adj., s.n. și f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subțire; îngust, mic; înalt, mlădios. 2. (s.n.) semn făcut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de pește.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, S**********s citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ
„sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șuí (șuiésc, șuít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șui (zvelt; strâmb; nătâng) adj. m., pl. șui; f. sg. și pl. șúie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink