ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink