Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘURUBÉLNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr. 2. v. broască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘURUBÉLNIȚĂ s. v. destupătoare, tarod, tir-bușon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șurubélniță s. f., g.-d. art. șurubélniței; pl. șurubélnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘURUBÉLNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. [G.-D. șurubelniței] /șurub + suf. ~elniță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)