ȘÚRĂ1, șure, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șuri] – Din germ. dial. Schur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘÚRĂ s. șopron, (pop.) șopru (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. și Mold.) ștalău. (~ pentru nutreț.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șúră (șuri), s. f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șúră s. f., g.-d. art. șúrii; pl. șuri/șúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘÚRĂ ~i f. Construcție într-o gospodărie țărănească care servește pentru depozitarea nutrețului, a cerealelor etc. ◊ A căsca o gură cât o ~ a deschide larg gura. A avea o gură cât o ~ a) a avea gură mare; b) a vorbi mult și zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. șurii; Pl. și șure] /<germ. Schur, săș. Schyren
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink