ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șușuitór adj. m. (sil. -șu-i-), pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘUȘUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șușuie; care produce un șușuit. /a șușui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink