ȘĂTRÚȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetrúță s. f.] – Șatră + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
șătrúță, șătrúțe, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanți; șatră mică. 2. adăpost mic pentru vite sau unelte; șopron mic, șandrama.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șătrúță s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. șătrúței; pl. șătrúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink