ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOI s. v. scorțar, țiclean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țoi (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țoi (păhărel) s. n., pl. țóiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚOI1 ~ m. reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink